Pentru FITS 2011

Probabil vă întrebați de ce m-am mai bucurat că merg la FITS și apoi tăcere…

Ei bine, anul acesta, după cum am amintit parcă și aici, am fost, pentru prea puține zile, din nefericire, ambasadorul Chinezului la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, festival lipit de mine.  N-am stat eu 10 zile, că oricum, e în plină desfășurare, dar articole am scris și mai scriu. Unde? Păi la FITS, cine punea mâna pe ecusonul meu se aștepta să mă vadă apoi mai scundă și cu ochii mai lungi și mai mici. De ce? Pentru că am reprezentat Republica Culturală Chineză, unde am scris despre:

• dansul din Caraibe peste care am dat trei zile la rând, fie în piață, fie pe pietonală, fie în fața hotelului unde erau cazați.
• prima mea zi la Sibiu și cumm-a întâmpinat orașul în prima zi de festival.
• primul spectacol văzut la FITS2011, cu un Don Juan deprimat.
• conferința de presă la care am participat și unde am auzit una-alta cu și despre one-man-show.
• un spectacol de dans cu povestetristă, pierdută și de neregăsit prin ceață.
• un spectacol marca Radu Afrim, pe care îl așteptam nu nerăbdare, dar care nu mi-a gâdilat entuziasmul.
• spectacolul ce m-a adormit, ceva polonez, despre un pictor, deci ca la o expoziție ce durează o oră și-ți arată un tablou.
• show-ul de stradă al Malabarilor, pe care îi ador din 2009, franțuji simpatici pe picioroange.

Și după ce mai scriu o postare pe Chinezărisme și bag un later edit aici, n-o să mă mai auziți un timp vorbind despre teatru, odată pentru că imediat trebuie să fug la TIFF

la Cluj-Napoca, apoi pentru că unii poate nu mă mai suportă așa cultivată și pentru că mai iau și eu o pauză de atâtea spectacole, nu că nu mi-ar plăcea. Cine mă știe, are habar că m-aș duce chiar cu circul la cât sunt de plimbăreață.