că atunci când te simţi cel mai ofilit mai poate fi ceva care să te scoată din starea aia;- că nişte străini aleşi la întâmplare ţi se pot potrivi mai bine decât nişte încercări de prietenie de-o viaţă;
- că străinii ăştia impart cu tine mai multe lucruri comune decât te-ai fi gândit;
- că poţi face din când în când o nebunie, poţi evada la început de septembrie din coconul ce te-a strâns toată vara;
- că sunt şanse ca un om ce-ţi pică drag să fie născut de ziua ta;
- că te poţi mira şi bucura de asta, dar şi speria de toate gesturile şi vorbele comune;
- că un necunoscut cunoscut la întâmplare e unul dintre cei mai cinefili oameni de care ai dat în ultima vreme (şi s-au adunat câţiva);
- că poţi sta o noapte întreagă cu nişte necunoscuţi, poţi spune bancuri bolnave, poţi să râzi şi să vorbeşti despre diverse;
- că mai sunt zile în care experimentezi ceva nou, în cazul de faţă, o partidă şi jumătate de pocker;
- că încă se mai pot face nebunii ca în copilărie, în genul: mă conduci tu până acasă, apoi te conduc eu;
- că există un doppelganger de sex opus pe care te bucuri că ai ales să-l cunoşti;
- şi că, deşi e posibil să nu-i mai vezi niciodată, reuşeşti să te bucuri cu toată fiinţa de scurta nebunie… cum îmi spunea cineva: sunt poveşti care rămân în mintea celor care le-au trăit cu zecile de ani; poveşti de o zi sau o noapte; poveşti de o săptămână sau de o lună; poveşti atemporale, care nu ţin cont de distanţe, ci doar de trăiri – cam despre asta e vorba.
Mi-e dat să cunosc destul de rar oameni faini (de cele mai multe ori şi pe cei mai buni îi las la distanţă), dar mă bucur tot mai tare de fiecare dată!
2 Comments