Festivalul International Lucian Blaga, editia XXVIII

Jurnal de festival

Vineri, 9 Mai

O zi şi-o noapte la Blaga acasă

Lancrăm, satul poetului. Ne aflăm cu toţii aici, în curtea lui, în spaţiul unde a crescut şi a copilărit omul Blaga. Astăzi, se inaugurează Complexul Cultural „Lucian Blaga” în locul în care a fost şura blagiană. Reuşesc astfel să vizitez casa memorială a poetului, un adevărat muzeu care-mi prezintă frânturi din viaţa unui mare om, reprezentate de schiţe de lucru, ediţii princeps, tablouri, portrete, haine, obiecte de artă populară, piese de mobilier ţărănesc, frânturi ce întregesc sub ochii mei imaginea lui Blaga tot mai clară. Parcă ar fi lângă mine şi ar răsfoi un volum pentru a schiţa o amintire, un gând.

În curte, roiescu oamenii: copii, săteni, personalităţi, dar şi Gogu, un căţeluş simpatic care atrage atenţia tuturor. Spiritul poetului îşi face simţită prezenţa. Scriitori, artişti, reuşesc să îl readucă, unii prin amintiri, alţii prin ce ştiu sau simt când vine vorba de Blaga. În acest scop impresionează plăcut intervenţia scenică a studenţilor Facultăţii de Litere şi Arte din Sibiu, care recită poezii ale lui Blaga acompaniaţi de melodii ce completează cadrul. Modul în care recită aceşti „cântăreţi blonavi” reuşeşte să ne atingă sufletele.
Măreţul Blaga! Văd şi eu pentru prima dată statuia lui Blaga, cum se ridică în faţa ochilor noştri, în faţa mulţimii care-l sărbătoreşte: copii cu flori, invitaţi cu discursuri, noi cu reportofoane, aparate foto şi pixuri.

„Departe vedem doar cu credinţă”

La biserică suntem întâmpinaţi din nou de copii frumoşi, îmbrăcaţi în haine tradiţionale, colorând peisajul cu prezenţa lor.

La mormântul scriitorului, Arhiepiscopul Andrei vorbeşte despre Lucian Blaga, cel care a fost „frământat de întrebarea esenţială şi nu a fost în vrăşmăşie cu Dumnezeu”: „departe vedem doar cu credinţă, Doamne (…) opreşte ceasornicul cu ne care măsori destrămarea”. În jur, figuri impresionate, oameni tari dar cu lacrimi în ochi, oameni ce simt în cel mai potrivit mod aceste clipe, oameni implicaţi trup şi suflet, cu Blaga în gând.
În a doua parte a zilei, în sala complexului proaspăt inaugurat, „spiritele alese”, care au studiat şi dus mai departe valorile poetului, ne atrag atenţia şi din nou pixurile şi reportofoanele prin cuvântările lor.

Somn blagian

Se înserează, toată lumea pleacă, grupul de jurnalişti sibieni rămâne. Da, petrecem noaptea acasă la Blaga, mai exact în fosta Şură, inaugurăm altfel casa lui, fiind primii care dorm aici. Încăperile primitoare, atmosfera plăcută, chitara, cântecele noastre fac din seara de 9 mai cu totul o seară blagiană.

Sâmbătă, 10 mai

După noaptea blagiană nici nu deschidem bine ochii şi ne îndreptăm spre Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Sebeş. Aici ne aşteaptă o expoziţie de pictură: icoane – bibilie în imagini. După sesiunea de comunicare din sala „Lucian Blaga” toată lumea porneşte spre Alba Iulia, pentru târgul de carte „Alba Transilvana”. Aici, predomină copiii, aleargă veseli cu baloane în mână, colorează planşe cu personaje de poveste pentru a primi o cărticică în dar. Dacă unii părinţi au venit la târg din curiozitate sau plăcere, alţii au venit la insistenţele copiilor. E plăcut să răsfoieşti o carte pe muzică frumoasă.
Înapoi la Sebeş, asistăm la partea emoţionantă a festivalului şi anume decernarea premiilor şi momentele artistice susţinute de Cvartetul „Apulum” din Alba Iulia şi Lucia Mureşan.

Este imposibil să nu fi marcat de felul în care posesoarea acestei minunate voci recită versurile lui Blaga, combinaţia dintre versuri şi glasul ce le face auzite, nu poate fi decât perfectă.

Din nou în Lancrăm

Casa lui Blaga nu şi-a închis porţile pentru noi, ne întoarcem pentru o nouă noapte în fosta şură. Aici, de un somn bun ne mai desparte doar şedinţa de redacţie, împarţirea sarcinilor şi descoperirea perlelor noastre pe banda magnetică, lucru ce ne face să adormim cu zâmbetul pe buze.

Duminică, 11 mai

Să descoperim medievalul!

În cea din urmă zi a festivalului, norii s-au hotărât să ofere ceva mai multă libertate soarelui. Drumul spre Cetatea Câlnicului este unul scurt, iar în timpul acesta nici nu ne imaginăm că aici ne aşteaptă: ziduri vechi, falnice, foarte mult verde, peisaj liniştitor propice meditaţiei sau unei lansări de carte. Ajungem şi începem să fotografiem fiecare colţişor: turnuri, ziduri, copaci decoraţi în stil săsesc, fântână, scări, flori în toate culorile.

Totul se îmbină cu acustica armonică a spaţiului oferită de ciripitul păsărilor, dar mai ales de muzica medievală, ducând la o profundă stare de contemplare. Pentru cei ce vor să ia cu ei o amintire de la această cetate impresionantă, se află o „expoziţie cu vânzare”: cărţi, vederi, diferite obiecte decorative, cactuşi în felurile forme.

Neobosit în ale aparatului de prins imagine

Încă din prima zi a festivalului am observat o figură interesantă, un vechi fotograf al festivalului, de care s-a ţinut lipit aparatul de fotografiat. Acest om, Vasile Roman, care fotografiază din pasiune la această ediţie, nu a ratat nici un cadru. Se considera un „culegător de amintiri scumpe, dar costisitoare”.

Plimbare pe aleea castanilor

Într-o ambianţă plăcută ne îndreptăm spre biserica săsească, biserică ce de mult timp nu mai e vizitată. Până acolo păşim pe aleea castanilor bătrâni, adulmecăm aerul proaspăt şi observăm cum natura nu incetează să ne surprindă fie şi prin lucruri mărunte cum ar fi o lalea galben-roşie. Misterul cimitirului este dat nu doar de crucile şi pietrele funerare săseşti ci şi de iarba care a crescut atât de mult încât acoperă mormintele.

Râpa Roşie, în imagini

Presaţi de timp, nu mai putem ajunge la Râpa Roşie, locul acela atât de iubit de Blaga. Totuşi, nu rămânem cu un gust amar din cauza asta pentru că Asociaţia „Ecouri Verzi” din Cluj Napoca ne prezintă o serie de imagini de acolo şi aduce astfel rezervaţia la noi. Există conexiuni între Lucian Blaga şi acest loc, el şi-a exprimat dorinţa ca Râpa Roşie să se vadă din locul unde va fi înmormântat. Pentru un timp aşa a fost, astăzi, însă, o sală de sport se interpune şi blochează conexiunea aceasta, îi respinge dorinţa poetului, despărţindu-l de un loc atât de drag lui.

Cele trei zile de festival, prin momente culturale, clipe de relaxare, contemplare, noutate şi cunoaştere ne-au adus mai aproape de spiritul poetic al lui Lucian Blaga. Astfel, culegerea de informaţii nu satisface numai interesul jurnalistic ci şi spiritul. Blaga rămâne în moarte nemuritor, iar noi rămânem drept mesagerii lui către posteritate.

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *